Acasa
Chestiunea
Muza Clio
La Idee
Analize
Album Foto
Contact

Abordarea Boia


Mitologia stiintifica a comunismului, Lucian Boia, Humanitas, Bucuresti, 1999

 

boia_1

Introducere

Boia explica forta de convingere si expansiunea comunismului prin apartenenta sa la grupul celor câtorva arhetipuri ce stapânesc imaginarul uman nu de azi, de ieri ci dintodeauna. Refuzul istoriei, vârsta de aur, visul milenarist al paradisului terestru, regatul mesianic. Comunismul este, în opinia lui Boia un milenarism exprimat în limbaj rationalist. Sub lumina clara a ratiunii miturile arhetipale ale umanitatii nu dispar, ele sunt doar reorganizate cartezian. Comunismul nu-i decat o varianta de mitologie rationalista care ca orice mitologie cunoaste deja toate raspunsurile privind natura, omul si istoria sa .

Marsul glorios al ratiunii

Mitologiile ca si religiile ofera raspunsuri simple, globale. Zice rationalistul D'Holbach: "toate greselile oamenilor sunt greseli de fizica" :-) In epoca Luminilor istoria era asimilata stiintelor exacte si se astepta ca un nou Newton sa-i identifice mecanismul obiectiv. Boia crede ca abordarea asta (atât de exploatat si de comunism) e primejdioasa rau pentru ca se da liber la subiectivism si determinism, ratiunea violentând istoria in demersurile sale utopice (un început îl face Revolutia Franceza). Moda religiilor stiintifice care isi propun sa aduca omul in armonie cu Universul si cu el însusi explodeaza in al 19lea. Câteva exemple haioase: Saint Simon cu religia lui Newton ( matematicienii alesi conduc lumea...), Comte (dragostea ca analog al legii atractiei universale e principiul, ordinea e de baza iar progresul devine scop), Fourier cu falansterele grupând indivizii în serii pasionale prin combinatia celor 12 pasiuni primitive; din falanster, fiecare individ trece dupa moarte prin 1620 renasteri alternative de pe un astru pe altul :-) Comunistii si spiritistii pot sa-l revendice in egala masura pe Fourier... Tot din preistoria comunismului: pe la 1900 Marte era considerata de unii ca sediu posibil al unei lumi comuniste extraterstre. Argumentul principal: existenta numeroaselor canale martiene care nu puteau fi decât rodul unei societati actionând "stiintific" si "planificat" :-))

Marxismul este un produs tipic al acestui rationalist secol al 19lea bântuit de mituri:

  • mitul Ratiunii-ceea ce e logic e si adevarat;

  • mitul Stiintei-care explica complet si definitiv lumea si o si modifica;

  • mitul Unitatii si al determinismului-Natura si societatea sunt integrate intr-un tot coerent guvernat de legi riguros deterministe;

  • mitul Progresului-exista un sens ascendent in evolutia Universului si a omenirii;

  • mitul lumii noi;

  • mitul omului nou.

Mitologia comunista reuseste sa ajunga la un grad mare de coerenta împrumutând dialectica. Spre deosebire de celelate mitologii creatoare de lumi noi care încercau sa calmeze conflictele, comunismul nu numai ca recunoste existenta contradictiilor dar le absolutizeaza si la nevoie le si inventeaza :-)

Parintii Fondatori

Boia il prezinta pe Marx din perspectiva imaginarului colectiv. E un Marx simplificat, mitificat (nu uita sa adauge ca în real, Marx nu era întru totul marxist :-) In acest Marx, Engels si Lenin recunosc si glorifica descoperitorul de legi, revolutionarul savant. Revolutia devine o "stiinta". Ca analist al prezentului, se pare ca Marx merita titlu de savant. Nenorocirea a fost ca a extrapolat prezentul la trecut si viitor. Lupta de clasa, fortele de productie care conduc totul, determinismul economic sunt reflexe ale unui secol 19 occidental, absolutizate in procesul trecerii dinspre real spre imaginar. Istoria începe sa se depene în mecanice cadente. Intâi comunismul primitiv, fara propietate privata si fara clase, pe urma propietate privata si exploatare în 3 moduri (sclavagism, feudalism si capitalism) pentru ca totul sa triumfe în comunism-egalitarism înobilat pe spirala evolutiei istorice. Singurul amanunt care strica armonia in functionare a masinariei istoriei este "modul de productie asiatic" care asociaza propietatea comunitara cu exploatarea... Marxistii au depasit contradictia ignorând-o...

Sintetizat în laboratorele secolului 19 comunismul a ajuns sa fie aplicat unui secol cu caracteristici total diferite, secolul 20. Zice Boia ca invocarea obsedanta a unei stiinte obiective conducea implacabil spre un program strict voluntarist. Si aici ma trec fiorii! Simt înca dorul de teoretizare a istoriei ca stiinta. E adevarat, nu prin determinismul de secol 19 dar orisicât, primejdia ramâne. Cu modelarea istoriei intram în curat voluntarism care poa' sa dea în utopie s'apoi fandacsia-i gata, monser! Ca sa vezi ce aproape suntem de marxism (vade retro Satana) sau poate, mai corect spus de-o mitologie stiintifica...Ispitele n-au pierit cu totul...

Zice Boia ca Marx a fost un savant dublat de un profet. Engels a avut mai mult sufletul unui diletant si al unui compilator. Lenin a facut trecerea de la determinismul stiintific la voluntarismul revolutionar. Prin Lenin, tranzitia spre comunism se transforma intr-o stare de echilibru a sistemului închis (statul-partid centralizat). Stalin (interesanta tendinta asta de a-si schimba numele la liderii comunisti; cica numele l-a ales dupa rusescul stal care înseamna otel) cauta si el un teritoriu ramas neteoretizat-problema nationala si a nationalitatilor. Interesul pentru acesta problema l-a dus catre lingvistica care a devenit un hobby pentru Stalin :-) Alunecarea dinspre determinismul economic spre voluntarismul politic a fost, zice Boia, traiectoria tuturor marilor preoti ai mitologiei comuniste. Lev Trotki cu "revolutia permanenta", Mao si maoismul...

Alta chestie interesanta: Boia opune rationalismului comunist irationalismul "fascist". Mitologia comunista e solid structurata teoretic in timp ce ideologiile fasciste sunt fluide, amestec de diferite reprezentari si de pulsatii irationale. Ambele solutii sunt însa animate de acelasi voluntarism în recrearea lumii sub forma noua si popularea ei cu "oameni noi". Amândoua ideologiile sunt milenarisme secularizate...Exista si diferente. La origine, în inima mitologiei comuniste se afla individul si implinirea personalitatii umane in timp ce in doctrinele fasciste individul se sterge in fata comunitatii (natiune, rasa, stat). Jocul cu dialectica a facut ca antistatal si internationalist la origine, comunismul sa ajunga la instaurarea unui sistem statal, opresiv si ultranationalist in faza finala... Zice Boia ca un comunist autentic respecta infinit stiinta sau ceea ce crede el ca e stiinta. E un om de actiune dar care actioneaza stiintific. Dimpotriva , pentru fascistul autentic actiunera e suverana si dispretul pentru cultura e nedisimulat. Brrr, iata ce poa' sa iasa din binoame de tipul cunostere/actiune... Si totusi, care-i calea? Pe de alta parte stau si ma întreb ce fel de fascism irational si acultural care a atras aproape toata floarea culturii a fost ala al legionarilor de la noi... "O enigma ne'esplicata printre nouri de eres" ...sau e tot dorul de actiune al intelectualului, anapoda convertit ...

Reinventarea istoriei

Dupa Boia, mitolologia comunista abordeaza istoria dintr-un unghi nou: mai putina epica si mai multa reliefare a aspectelor economice si sociale într-o analiza problematizata. Asata cel putin în faza sa initiala, pentru ca în evolutia de la determinism la voluntarism si de la internationalism la nationalism, colorile si-au schimbat nuantele în dulcele stil dialectic.

Discursul istoric comunist se autodeclara materialist ceea ce e adevarat numai la etajul sau inferior. La mansarda, o idee universala misca lumea în spirala. Viitorul de aur, idealitate pura comanda (condamna?) trecutul si prezentul. Curat teleologie! Boia e frapat de schematizarea foarte accentuata a proceselor istorice. Modurile de productie sau formatiunile sociale definite de marxism rezuma o experienta pur europeana.


 

Istoricii comunisti au exclus din discursul lor sistemul asiatic. Lupta de clasa, alta marota a mitologiei comuniste, ritmeaza conventionalul balet istoric montat spectaculos de scoala rusa... Cea mai mare parte a societatilor capitaliste, zice Boia, au ajuns în acest stadiu fara sa treaca printr-o "revolutie". Simplificarile si deformarile caracteristice mitologiei istorice a comunismului îndeplineau o functie necesara si urmareau un scop precis. Viitorul comunist nu admitea decât o singura cale trasata "luminos" de o istorie unitara si disciplinata. "Comunismul va învinge" trebuia sa fie concluzia oricui la sfârsitul cursului scurt...

Internationalist prin vocatie, zice Boia, comunismul real a fost obligat sa se aseze în interiorul frontierelor nationale. Revolutia mondiala a fost confiscata de rusi care au identificat aspiratiile proletariatului international cu valorile istorice si interesele politice rusesti. In ultima faza a regimurilor comuniste, exemplul "marelui frate" a fost urmat de ceilalti membrii ai familiei, esuând dialectic :-) într-un ultranationalism anacronic (de secol 19, precizeaza Boia). Istoriografia comunista ilustreaza bine traiectoria asta. In anii '20-'30, Stalin dixit: " Vechea Rusie a fost mereu batuta din pricina întârzierii ei". Trei ani mai târziu, prin decizia Comitetului Central al Partidului, vechea Rusie a încetat subit de a mai fi batuta de toata lumea si a început ea sa-i bata pe ceilalti. Aleksandr Nevski, Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare, Suvorov... au fost scosi din cufar si expusi în Panteonul comunist. Ceausescu îsi stabilea o filiatie directa cu predecesorii, de la regii daci la voievozii Evului Mediu (vezi scenele alegorice ale "Cântarii României"). In aceeasi cadenta apare si "protocronismul". De-un par examplu, "Popov si nu Marconi a inventat radioul" scandau, pe linie, istoricii comunisti...

Societatea noua

Construierea comunismului a fost conceputa ca o întreprindere strict stiintifica. Marx si-a petrecut o viata pentru a formula câteva legi istorice si economice. Discipolii sai, de la Lenin si Stalin la Kim Il Sung au procedat mai simplu si mai eficient, surâde ironic Boia. Ajungea un congres al partidului pentru a oficializa o noua lege stiintifica sau chiar un pachet de legi. Marea adunare a reprezentantilor partidelor comuniste din noiembrie 1957 a enuntat nu mai putin de 9 legi care dirijau construirea noii societati, obligatorii pentru orice tara care vroia sa treaca la comunism (rolul conducator al clasei muncitoare si al partidului sau, lichidarea propietatii capitaliste etc.). Virtutile propietatii colective reprezentau baza noii economii politice. Propietatea de stat se opunea propietatii individuale. (Dar fara propietate individuala nu exista nici libertatea individului, am învatat noi pe propria piele).

Legea economica fundamentala a socialismului afirma cresterea neîntrerupta a productiei. Instrumentul magic era Planul (cincinal). Dincolo de mitologie sta economia reala. Autenticul proiect mitologic comunist este citadin si industrial. Agricultura a fost sacrificata. Taranimea împinsa spre disparitie, mase umane enorme deplasate spre orase. Industria s-a organizat în întreprinderti colosale profilate dupa moda secolui 19, otelul si cimentul devenind simboluri ale timpului nou. România, tara saraca în fier si carbune , le importa din Brazilia, India sau Australia pentru a produce otel si a devenit un mare producator cu o cifra pe cap de locuitor de 2 ori superioara Frantei!!! Mitologia obliga... Sectorul de servicii nu-si avea rolul într-o societate de productie. Informatica care e altceva decât o forma de productie "materiala" n-a intrat în plan...In privinta asta putem pentru ca sa zicem ca tehnocratii si politicienii de azi sunt la fel de comunisti ca aia de ieri...

Timp de zeci de ani cresterea afisata a economiilor comuniste a fost de câteva ori mai mare decât în lagarul capitalist :-). La capatul cursei, aceste economii nu numai ca nu si-au lichidat handicapul dar s-au trezit înca mai în urma decât la capatul cursei. Sa alergi mai repede si sa ajungi ultimul, ce poate fi mai mitologic, râde Boia cu un ochi (cu celalat ar trebui sa plânga, ca în povestea româneasca) si ne invita sa revenim din realiatea dezamagitoare în lumea mitologica a comunismului unde e revarsat conul abundentei iar electricitatea (de la Lenin citire) misca toate rotitele în cadente automatizate. Munca fizica nu dispare (model de secolul 19!) iar rolul intelectualilor ramâne modest. Toti vor fi oameni ai muncii. Oameni ai muncii-savanti, oameni ai muncii-artisti... Fiecaruia dupa nevoi...Alimentatia va fi stiintifica. Omul va fi liber, fara propietate, fara bani, desavârsindu-si personalitatea? Da, rasare Omul Nou...


 

Omul nou

Potrivit psihologiei comuniste, individualismul nu e definitoriu pentru individ, ne arata Boia. E doar o manifestare a conflictului dintre individ si societate si trebuie eliminat. Cum? Printr-o socializare cât mai completa a omului. Munca l-a facut pe om; munca îl va face pe omul nou, surâde Boia întelegator. Munca ca ratiune de a fi. Duminicile si sarbatorile îsi pierd vechiul rost, odihna devine si ea activa -"sarbatorim prin munca" :-)) In definitiv, butoiul Danaidelor a fost o proasta afacere economica dar un mijloc excelent pentru a crea pavlovienele reflexe si alte deprinderi, râde cuceritor Boia. E nevoie de pedagogi de scoala noua. Boia ne atrage atentia asupra unui detaliu: principiile noii pedagogii au fost elaborate într-un lagar de munca destinat reeducarii delincventilor minori (lagarul Dzerjinski)... Responsabil cu sectorul suflete: institutorul Makarenko. Axiomele calauzitoare: ereditatea nu conteaza si a educa in colectivitate , prin colectivitate si pentru colectivitate. "Copilul este crescut într-o familie autoritara care reprezinta statul în miniatura, apoi într-o scoala autoritara reprezentînd si ea statul în miniatura si în sfârsit intra în viata în statul autoritar." Stahanovistii. Primii oameni noi încep sa apara!

Cele dintâi raze ale viitorului radios isi faceau simtite efectele, clipeste surâzator si complice Boia. O omenire unificata si uniforma ajunsa la desavârsire sub semnul Ratiunii. O lume de ingineri. Inginerul contopeste munca fizica cu cea intelectuala. El transforam lumea si construieste o realitate noua. In 1988, in URSS, viitorii ingineri alcatuiau 52 % din efectivele universitare iar România (tara a tuturor recordurilor învremea lui Ceausescu se putea mândri cu inaccesibilul plafon de 68 %. Dupa statisticile acelor ani, tarile cele mai putin avansate erau Franta si Statele Unite cu penibilul procent de 7 %, zâmbeste cu tîlc Boia.

Conceptul de inginer s-a extins în toate directiile. Scriitori au fost admisi în noua lume sub acoperirea de "ingineri ai sufletelor". De la Stalin citire (1934), literatura se angaja pe calea realismului socialist. Ii urmau pictura, cinematografia sau muzica. Boia râde: realismul socialist e de fapt un supra-realism, o reprezentare realista a unui aranjament scenic. Fantasme îmbracate pentru a capata aparenta materialitatii. Oare mai ramânea ceva de modificat, se întreaba Boia. Si raspunde. Da, masinaria biologica, organismul uman. Se cauta retete de nemurire :-) Cu uzina de centenari a Anei Aslan, Bucurestiul concura Moscova. Statisticile aratau o alta realitate. Speranta de viata in URSS si Europa de Est scadea în loc sa creasca. Singurii care mai puteau dovedi superioritatea biologica a omului comunist erau sportivii. Si aici, mitologia aplicata naste monstrii. Mii de sportivi dopati. Copiii si adolescentii injectati pentru a fi transformati în timp record în super-sportivi...

Lupta contra naturii

"Omul socialist va stapânii întreaga natura [...] el va alege locul unde muntii vor trebui sa fie doborâti, va schimba cursul râurilor si va îndigui oceanele" scrie Lev Trotki în 1924. Lupta împotriva naturii e declansata. Ea aduce în prim plan 2 elemente mitice ale comunismului: canalul si barajul, precizeaza Boia. Marile lucrari au început cu canalul Baltica-Marea Alba. a urmat canalul Moscova-Volga si Volga -Don. Infaptuirea cea mai spectaculoasa a fost crearea unor "mari intaerioare". Un proiect similar a fost conceput în China. Ceausescu nu se lasa mai prejos în campania sa împotriva geografiei României. Un nou concept al mitologiei comuniste: geografia constructiva. Ingineria climatica nu este nici ea ignorata. Proiecte vizînd pomparea apelor Pacificului sau antrenarea apelor mai calde ale Atlanticului în Oceanul Inghetat pentru a îmblânzi clima Rusiei erau analizate foarte serios în institutele de cercetari...

Boia ne deapana zâmbind si aventura biologiei comuniste. Miciurin si Lîsenko. Primul "creaza" varietati noi de plante care pot fi admirate în planse magnifice-sa le gusti e mai greu. Dar asta e un detaliu, râde Boia. Miciurin renega genetica si legile ereditatii si invoca principiile teoretice ale lui Marx, Engels, Lenin si Stalin...El a pus fundamentele "darwinismului creator sovietic". Drawinismul si marxismul considerau esential rolul mediului exterior aducând în prim plan determinismul pentru a ascunde mai bine voluntarismul neînfrânt, comenteaza Boia. Darwinismul creator a lui Miciurin era totusi un pas înapoi fata de darwinism. Era o întoarcere la Lamarck care enuntase transmisibilitatea caracterelor dobândite sub influenta mediului. Cu diferenta ca in cazul noii biologii comuniste nu mediul ci omul comunist îsi asuma misiunea de a modifica natura vie.

Dupa un calugar (Mendel), un american (Morgan) explica ereditatea folosind genele si cromozomii. Teorie curat reactionara explica scoala lui Lîsenko. Ce sa-i faci daca natura este reactionara, râde Boia complice si ne face cu ochiul. Agricultura socialista are nevoie de o teorie profund biologica, în plin avânt care sa-i permita sa obtina recolte mari si stabile, explica Lîsenko. Iar Bernard Shaw isi asigura auditorii, într-o emisiune BBC din 1931 (în plina foamete în URSS) ca "agricultura stiintifica a sovieticilor a permis dublarea si chiar triplarea recoltelor" :-))) Olga Lepesinskaia (la început, moasa) a decis, odata promovata in ierarhia stiintifica , sa traga consecintele ultime din teoria lui Lîsenko. Daca totul e transformabil atunci poate reface viata în laborator: se ia un albus de ou si se adauga la un terci de hidre. Teoria "generatiei spontanee" e reactualizeazata... si dezbaterea s-a extins la scara mondiala. Bernard Show si Louis Aragon pornesc o adevarata cruciada în favoarea lîsenkismului. La cealalta extremitate, profesionisti ca Julien Huxley si Jean Rostand. Mai delicata a fost pozitia unor adevarati profesionisti, dar comunisti în convingeri. Jacques Monod a parasit partidul comunist . La fel si biologul britanic J.B.S. Haldane dar mai târziu... Moartea lui Stalin, în 1953 a anulat invulnerabilitatea ideologica a noii biologii comuniste. Lîsenko a fost demis de la conducerea Academiei Lenin. Hrusciov care iubea agricultura si miracolele stiintifice l-a reabilitat. Caderea lui Hrusciov în 1964 a avut un efect "biologic" similar cu moartea lui Stalin, ne explica zâmbind Boia. In 1965, genetica moderna a fost repusa treptat în drepturi. boia ne atrage atentia: pentru prima data se prabusea un sector întreg de mitologie comunista. Se putea ca o parte a stiintei comuniste sa fie adevarata si alta falsa? Din punct de vedere mitologic, caderea lui Lîsenko a fost la fel de grava ca moartea lui Stalin. Era începutul sfîrsitului, concluzioneaza Boia.

In cautarea unor paradigme diferite

Comunismul stiintific

Alte curente de gândire în secolul 20

exclusivitatea materiei

perceptie mai nuantata a materiei-dualismul unda/corpuscul din fizica

determinism, evolutionism si transformism

genetica moderna; principiul incertitudinii enuntat de Heisenberg; teoria catastrofelor si studiul sistemelor dinamice

dialectica (lupta contrariilor)

cibernetica; teoria sistemelor; logica lui Hermes

absolutismul legilor stiintifice enuntate

maniera relativista

folosirea principiilor enuntate pentru transformarea lumii

principiile ecologiei opuse transformismului absolut

Boia îl citeaza pe Julian Huxley (1949) facând bilantul ansamblului vietii intelectuale comuniste. Constata chiar în domenii ca muzica sau baletul, dispartia completa a secolului 20. Dintre stiinte nu se putea consemna decât un numar foarte restrâns în care savantii comunisti vorbeau aceeasi limba cu colegii lor "burghezi": chimia, geologia si matematica.

Aversiunea comunismului pentru cibernetica Boia o explica prin presupusa marginalizarea a omului în favoarea masinii si facilitarea identificarii de noi legi si solutii economice si sociale altele decat legile "obiective" enuntate de Marx.

4 octombrie 1957- spatiul cosmic devine comunist, enunta malitios Boia. Cursa spatiala e deschisa de lansarea Sputnikului, primul satelit al Pamântului. Stiinta sovietica parea sa-si ia revansa. Daca sputnikul fusese posibil, nimic nu era de nerealizat pentru savantii sai. Boia zâmbeste: lumea noua seamana tot mai mult cu Alice in tara minunilor si tot mai putin cu Manifestul Partidului Comunist. Parapsihologie. Telepatie. Hipnoza. Clarviziune. Astrobotanica. Fiinte extraterestre. Orice miracol a fost binevenit cu conditia de a respecta regulile si de a-si dovedi urilitatea ideologica.

De pe la mijlocul anilor 60, stiinta comunista s-a aliniat mai mult sau mai putin stiintei mondiale, în domenii precum biologia sau fizica. Ramâneau la adapost de influente nefastedisciplinele umane si sociale care reprezentau nucleul dur al doctrinei. Dar se putea crede la nesfârsit într-o mitologie amputata, se întreaba Boia. Prin fisurile tot mai largi isi fac loc ideile si valorile occidentale. Ultimul episod pur mitologic a fost revolutia culturala lansata în China în 1966. Epuizarea ei a dovedit, ca zilele glorioase ale comunismului trecusera...

Epilog

Boia conchide: Comunismul a fost o capcana a istoriei si ca în orice capcana, e mai usor sa intri decât sa iesi.